Pramixoviroza porumbeilor - simptomatologie, tratament, profilaxie

Pramixoviroza porumbeilor - simptomatologie, tratament, profilaxie

 Paramixoviroza  Paramixoviroza este o boala despre care toti columbofilii au auzit si de care majoritatea se tem. Aceasta afectiune de tipul infecto-contagios se poate transmite direct, de la un porumbel bolnav catre un altul sanatos, sau indirect, prin asternut, recipiente de apa sau de mancare si altele. Evolutia unei astfel de afectiuni poate fi lenta si, fara documentatia potrivita, ea poate fi confundata cu alte boli asemanatoare. Exista, insa, unele cazui in care porumbelul nu rezista si dupa cateva zile moare.

   Simptomatica difera de la caz la caz, insa principalele manifestari sunt observate la nivelul capului, acolo unde ploapele se tumefiaza, ochii lacrimeaza, iar gatul poate suferi torsiuni, la nivelul penajului care este zbarlit si neingrijit dar si la nivelul comportamental - porumbelul tremura, este tulburat nervos, iar apetitul pentru zbor este extrem de scazut. Alte simptome pot fi diareea, stranutul si starea letargica. Pasarile cu forme usoare de paramixoviroza se pot vindeca, iar boala are ca preventie vaccinari in perioada februarie-martie, august-septembrie.

   Contaminarea, asa cum am mentionat mai sus, poate fi directa sau indirecta. Transportul catre competitii sau crescatoria in sine pot prezenta risc ridicat de contagiozitate, virusul putand fi transmis prin apa, hrana, secretii (salivara, bucala, nazala) excretiile porumbeilor sau chiar prin intermediului stranutului. De asemenea, virusul de poate transmite si de la alte pasari (domestice sau salbatice) sau de la oamenii ce au luat contact cu un porumbel bolnav. Microbul poate ramane pe maini, pe haine sau pe instrumentele folosite pe pasarile afectate.

   Paramixoviroza se prezinta la porumbei sub forma a trei tulpini: lentogene, cu un grad scazut de agresivitate; mezogene, care manifesta o tulburare de tip mediu; velogene, extrem de virulente, cu o evolutie rapida si cu posibilitatea de a produce forme mai grave de paramixoviroza. Primul tip nu este capabil sa declanseze boala, insa ultimele doua - da. In cazul in care un porumbel cu o stare de sanatate perfecta ia contact cu un astfel de virus este foarte posibil ca acesta sa rauseasca sa se impotriveasca afectiunii. Insa, daca in aceasta perioada pasarea este obosita, stresata sau solicitata in cadrul unor concursuri importante, oricare dintre acesti factori o poate "ajuta" sa se imbolnaveasca grav. Un organism slab imunizat nu se va putea impotrivi, din lipsa resurselor, sub nicio forma.

 Paramixoviroza la porumbei  De cele mai multe ori, momentul contactului cu paramixoviroza nu poate fi stabilit nici macar cu aproximatie. De ce? Pentru ca aceasta afectiune nu isi face simtita prezenta in imediatul contact. Dupa participarea in cadrul unei competitii porumbelul se poate intoarce acasa fara nicio simptoma vizibila, iar la cateva zile acestea sa apara. Din cauza perioadei scurte de incubatie, este posibil ca boala sa fi fost influentata si de factori precum efortul, frigul, mediul umed sau vreo alta afectiune de care sufera pasarea.

  Asa cum am mai precizat, simptomatica este diferita, iar acest lucru se intampla si in functie de evolutia bolii. Ea poate fi lenta si la inceput se poate manifesta prin scaderea apetitului si a dorintei de zbor sau poate fi acuta, letala. In cazul in care se efectueaza controale si observatii o iritare a mucoasei faringiene asigurati-va ca nu porumbelul nu sufera de paramixoviroza. Virusul se multiplica in organism si destabilizeaza rezistenta acestuia in timp ce se difuzeaza sangvin; apar, deci, tulburari de stare, pozitia ghemuita, penaj dezordonat, digestia necorespunzatoare si diaree apoasa sau chiar cu prezenta unor cheaguri de sange. Pe langa aceste simptome regasim prezente si altele: sete exagerata, mers leganat, echilibru scazut, aripi lasate si in cele din urma pareze si paralizii care il fac incapabil pe porumbel sa se hidrateze sau sa mearga; in cele din urma apare decesul.

   In cazul in care exista cazuri norocoase iar porumbeii se insanatosesc, este de retinut ca acestia sunt o buna bucata de timp purtataori de virus si eliminatori. Este bine sa nu epuizati pasarile proaspat vindecate, sa nu le supuneti unui efort si unui stres caracteristic unei competitii. Daca nici dupa foarta multa vreme acesti porumbei nu se intremeaza sunt, de cele mai multe ori, pastrati pentru reproducere (unii fiind valorosi din punct de vedere al originii sau al performantelor).

Boli ale porumbeilor   Unica modalitate prin care paramixoviroza poate fi evitata este vaccinarea. Aceasta se face prin folosirea a mai multor tipuri de vaccinuri, printre care vaccinul cu virus inactivat inglobat intr-o substanta uleioasa sau doar in apa - asa numita "apa cu virus viu". Aministrarea se poate face subcutanat sau intramusculat, pe mucoasele conjunctiva, nazala sau pe cea digestiva. Imunizarea si intretinerea se face la interval de sase luni. Profilaxia se mai realizeaza si prin ingrijirea mediului in care coabiteaza porumbeii, prin pastrarea curateniei, inlaturarea pe cat posibil a umezelii, iar in cazul transportului in comun cu alte pasari care ar putea prezenta paramixoviroza, o atentie sporita.